Există RUȘINEA de a fi machior începător?

Hello PIXI

Astazi am si eu un subiect sesibil de analizat :))

Până sa ating efectiv “subiectul sensibil” vreau sa fac o mica introducere si sa iti povestesc începutul meu.

Probabil l-ai mai auzit dar vreau sa ma asigur ca înțelegi exact ideea :))

(ce sa fac .. așa sunt berbecii … COMPLICAȚI)

Ei bine am început sa cochetez cu machiajul de la vârsta de 6 ani. … si am continuat aceasta pasiune pană in ziua de astăzi.

Am fost genul de persoana care a asimila toata informația despre machiaj ce îi ajungea la urechi.

Si tin sa precizez faptul ca pe “vremea mea” :))) aceasta informatie era aproape zero.

Implinisem 14 ani, trecusem in clasa a 8-a si abia in toamna aceea făcusem cunoștință cu primele reviste gen Cool Girl si cataloagele Avon -Oriflame.

Nu dădeam niciodată banii pe reviste,ca eram zgârcită, si totdeauna le împrumutam de la colege :)))

Eu preferam sa strâng banii pentru paleta de 180 de culori de la Ruby Rose.

Practic aceste reviste au fost ÎNCEPUTUL meu … cursul meu de BAZĂ!

Acum mă mândresc cu acest lucru, însă in trecut mi-a adus un mare dezavantaj:

ÎNCREDEREA EXAGERATĂ IN MINE!

Ok … zici tu … dar de ce ar fi asta un lucru rău ?

Păi, judecând cu mintea de atunci nu era un lucru rău, pentru ca mi-a dat încredere in mine. Mi-a dat boost-ul acela de care aveam nevoie. M-a încurajat.

Dar privind cu mintea de acum … FRICA a fost ce care m-a tinut in loc multi ani.

Adică, am crezut mereu ca eu stiu TOT despre machiaj doar pentru faptul ca citeam si studiat orice pe subiectul acesta... si mai ales pentru faptul ca persoanele pe care le machiam erau foarte multumite. Un fel de OVERCONFIDENCE.

Păii daca fetele erau mulțumite, iar eu mă uitam la tutoriale … ce mai putea sa lipseasca? Ce aș fi putut eu să NU CUNOSC?

Concluzia de atunci : de ce as avea nevoie de un curs de baza adevărat?.. doar eu le cunoșteam pe toate nu? :)))

Acest … să ii zic… ORGOLIU … m-a facut sa ma autoevaluez gresit si sa amân evolutia mea cu ani de zile.

FRICA a jucat cel mai important rol. Imi era frica de ce o sa zica lumea daca ma vede la un curs de incepatori.

In capul meu aveam impresia ca daca urmez un curs de incepatori ma pozitionez la nivelul acela.

Oamenii o sa ma perceapă ca si un incepator!!!

Imi scădeau gradele :)))

Nu zic ca nu sunt mândra de nivelul la care sunt acum, dar cu siguranta daca ma ‘trezeam’ la realitate mai devreme era si mai bine.

Eu am fost un MACHIOR AUTODIDACT

M-am instruit singură in aceasta meserie, fără ajutorul profesorilor … până intr-o zi cand s-a intamplat ceva uimitor.

Nici nu mai știu exact contextul, dar știu ca mă uitam pe roata culorilor si stabileam care sunt culorile reci si calde. Ajung la verde si zic cu voce tare: verdele este cald sau rece? Pentru un moment am amuțit. Aveam in cap o gramadă de variante dar nu puteam verbaliza un răspuns concret.

Acesta a fost momentul de AHA!

Parcă s-a aprins un beculeț atunci in minte mea.

Nu se aprinsese de tot … doar pâlpăia așa :))))

Apoi vanitatea a pus din nou stăpânire pe gândurile mele.

O voce malefică îmi șoptea in gânduri: fetele spun ca machiezi foarte frumos, esti cunoscuta, nu faci greșeli, nu ai pete, cunoști produsele, poți copia orice machiaj, ai pensule profesionale, te uiți la tutoriale, ai învățat singură … EȘTI CEA MAI BUNA! …. vezi … NU AI NEVOIE DE PROFESOR si CURS DE BAZA!

Doar nu vrei sa zică lumea de tine ca esti incepatoare!

OARE?

Într-adevăr, aveam informațiile.. dar erau suficiente?

Cum puteam eu sa analizez obiectiv machiajul executat de mine?

Pe ce valori acordam eu credit machiajelor mele?

Cine spunea că e corect ceea ce fac?

Cum imi puteam da seama ca greșesc?

Cum puteam sa realizez ca am multe informații lipsa?

De ce nu imi dădeam seama ca machiez după instinct?

Cu siguranta la momentul respectiv as fi răspuns sec: … dacă fetele sunt multumite înseamnă ca sunt pe drumul cel bun, eventual o sa ma opresc aici o perioada.

Si m-am oprit la nivelul acesta limitat de dobândire a cunoașterii muuult timp.

Fentam informația si găseam modalități de a o obține, fără sa platesc sau sa particip la cursuri de specialitate.

Vizionam tutoriale, nestiind ca pot sa obțin așa doar frânturi de informație sau chiar informații eronate.

Intre timp mă auto-intitulasem MAKEUP ARTIST si chiar TRAINER

Titulaturi insusite doar pe baza experientei si atat.

Mai participasem la cateva demonstrații de machiaje realizate de diverși reprezentanți de branduri cosmetice, dar nimic extraordinar.

Apoi a venit DUȘUL RECE, palma peste față, ciocanul in cap

… momentul acela care te face sa intri in pământ de rușine… momentul cand

VEZI ADEVARUL cu ochii tai.

Cineva face o postare pe facebook cu referire directa la mine si cursantii mei, atragand atentia la faptul ca eu eram trainer “fara cursuri”.

Sublinia faptul ca eram un machior autodidact, fără curs de baza, iar asta era cumva o rușine.

Brusc, am început sa mă îndoiesc de calitățile mele si intr-un final am luat atitudine.

M-am înscris la un seminar de doua zile dedicat profesionistilor :))))

Doar ce credeai ...că mă înscriu la incepatori? :)))

Ținem pasul la executia , că mă ajuta experienta din spate, dar nu înțelegeam efectiv logica. Eram ceva de genul … ok pot sa copiez si eu machiajul asta.

Concluzie : alesesem trainerul gresit in sensul ca era de același nivel cu mine

Ca doar nu era sa dau vina pe mine:)

Eu știam ca pot copia … dar nu vroiam sa recunosc ca nu pot deduce logica.

O perioada buna m-am înscris doar la seminarii de avansare pt ca eu asta considearm ca sunt … încă din 1992 (anul cand am descoperit ca pot folosi acuarelele de pictură pe post de fard de pleoape)

Doamne cat m-am înșelat!

A trecut timpul si intr-un final, mi-am călcat pe inima si m-am dus la primul curs de incepatori, asumându-mi riscul de a fi percepută ca incepatoare.

Imi era jenă ca nu cumva sa ma recunoasca cineva si sa rada de mine.

Imi faceam fel si fel de filme in cap cum o sa mă posteze vreun coleg de la curs si o sa imi dea tag cu titluri de cancan.

De parcă eram vreo vedeta si făceam ceva rușinos :)))

Ei bine … am facut cursul… nu m-a recunoscut nici draq :)))))

Toata agitatia pentru nimic.

… iar de atunci am fost de NEOPRIT !

Gasisem cheia succesului! Gasisem cea mai pretioasa comoara!

Dar mai ales gasisem calea cea mai rapida … calea incepatorilor!

Finally!!! Imi venise mintea la cap !!!

Bine .. doar pentru o perioada.

Căci la 28 de ani istoria s-a repetat.

Am vrut sa studiez muzica populara la vioară.

Tipic “berbecesc” , nu am vrut sa invat ca incepatorii pe note.
( ca notele sunt pentru fraieri…asa consideram eu)

Apoi, boss ...eu am ureche muzicala, am indemanare, am dorinta, am talent si muncesc mult, deci eu pot invata “după ureche”, la “feeling”.

Si am invățat… vreo 6 luni, ca apoi m-au cam lăsat urechile ;)))

Se complica melodia si eu nu mai aveam repere. Doream mai mult, dar profesorul nu dispunea de tool-uri ca sa ma faca sa inteleg … pentru ca eu respinsesm din start notele din portativ.

Am inventat eu un sistem de notatie si degetatie care a mai lungit treaba cu inca vreun an. Apoi mi-am dat seama ca in sistemul meu de notatie imi trebuia degetul nr 6 de la mana stanga :))) … si cum nu-l aveam a trebuit sa ma-ntorc la INCEPATORI.

Am schimbat ulterior profesorul si luat-o ca toata lumea de la zero. Am invatat notele pe portativ dupa ce pierdusem aiurea un an jumatate.

Acum intreb si eu : a cui a fost greșeala?

A mea ca m-am autoevaluat greșit ?

A societății care impune etichete in funcție de nivelul cursului absolvit?

Sau a primului profesorului care mi-a acceptat nebunia din cap si m-a invatat fără portativ?

Eu nu aveam de unde sa stiu ca “intuitia muzicala” ma va ajuta pana la un punct, însă cu siguranța profesorul știa că fără informația de baza nu pot ajunge departe.

Așa si la machiaj … talentul tine pana la un punct.

Apoi ai nevoie de TEORIE. Talentul nu poate inlocui informația de bază si nici logica.

Cursul de baza este O RUSINE daca tu esti deja machior profesionist?

De ce societatea pune etichete?

De ce ne este rușine sa fim incepatori?

Dacă ai deja cativa ani de experiență in spate trebuie imperios sa targetezi doar cursuri dedicate avansatilor?

Așadar vine întrebarea: cum convingi un pasionat, fie ca este la inceput sau are deja experienta, ca un curs de baza nu este o rusine si mai ales nu este o risipa de timp si bani?

Cu ce argumente ii convingi ca lucrurile se invata treptat?

Cum convingi pe cineva care machiaza de cativa ani din “instinct” ca are nevoie de suport teoretic pt a evolua?

Cum il faci sa se autoevalueze corect?

Cum ii faci sa isi vadă greselile?

Cum eviti capcana orgoliului?

Oare un curs de baza este de ajuns?

Care sunt avantajele daca participi la mai multe cursuri de baza?

Cum faci un curs de baza in pandemie?

Care sunt fricile legate de un curs online?

Cum il poti ajuta sa nu piarda timp pretios?

Ei bine eu am gasit o rezolvare pentru asta dar ma gandeam sa ma sfatuiesc si cu tine!

Doua minți sunt mai bune decat una!